Norii de pe cer..

Sunt invidioasa pe nori!

Ei sunt asa frumosi, albi, pufosi.
Ei calatoresc in toata lumea. Ii vad o multime de oameni.
Pot sa ia o multime de forme..pe care lumea le asociaza cu diverse lucruri, stari, evenimente.
Mi-as dori sa fiu un nor! Sa plutesc linistit, iar cand ma enerveaza ceva sa incep un potop. Mi-as dori sa vad de sus lumea. Sa tin umbra indragostitilor ce stau linistiti pe iarba. Sa fiu un motiv de inspiratie. Sa aduc fericire copiilor ce asteapta primul fulg de zapada.

Norii sunt liberi.

Un gand..

Am sa las o pagina de jurnal aici, pentru ca nu-l am la indemana.

Ce trista e lumea...
Cenusiul orasului, monotonia, de ce noi, ca oamneni nu am facut nimic pentru a ne face orasul mai vesel si mai primitor?

Ploua, e frig. Nuantele lipsite de viata a blocurilor sunt plictisitoare. Ne facem singuri viata urata. Masinile stau adormite in parcare, acoperite de un strat de gheata. Un catel, tremura inghetat la adapostul unui bloc.

Oamenii se grabesc, cu umbrelele in mana, fiind neinteresati de ce se intampla in jurul lor, nebagand in seama vrabiuta ranita, care sta la baza unui tufis. Am devenit chiar asa de orbi? Nu ne mai intereseaza si de ceea ce se afla in jurul nostru? Mai vezi cate o batranica sau un batranel cum arunca frimituri pentru necuvantatoare cu toate ca, aceea poate sa fie ultima lor imbucatura. De ce unora le pasa? De ce au timp sa se bucure si sa observe de ce in jur?

Avem o viata scuta. Si cand ajungem la varsta sa realizam ca nu am acordat atentie suficienta fericirii noastre o sa ne oprim, o sa lasam tot si o sa ridicam capul pentu a admira. O sa admiram tot. Tot ce munca si alte obligatii ni le-au luat. O sa privim cerul si o sa vedem cum norii plutesc in voia vantului. Asta daca nu va fi prea mult fum de la masinile si centralele facute de noi. O sa ne uitam in jur, la copaci, la flori, la plante. Si vom vedea cum se straduiesc sa creasca printre deseurile aruncate, printre asfalt. O sa observam si vietuitoarele speriate de masini si de zgomot. Si o sa ne intrebam mai tarziu: "Ce am facut?". Ei bine, am contruit lumea in care vrem sa traim.
Daca nu ne bucuram acum de natura care inca depune efortul sa ne impresioneze, atunci mai tarziu, o sa regretam ca n-am ocrotit-o.